O casă din București cu ornamente atipice

Până spre finalul anului trecut, nu intrasem niciodată pe strada Radu Boiangiu (oficial, Boiangiu Radu, dar sună ca naiba), deși am trecut de zeci de ori prin preajma ei. Casele de pe partea stângă a străzii sunt ceva mai retrase, iar din bulevardul Mihalache nu se observă nimic deosebit, care să te ademenească într-acolo. Așa că nu mică mi-a fost mirarea când, într-o zi de toamnă târzie, am descoperit la nr. 1A una dintre cele mai interesante case din cartierul Domenii. Cu ornamente atipice față de ce am mai văzut prin București, clădirea asta – din nefericire, părăsită – a avut asupra mea o misterioasă putere de atracție. Am făcut câteva poze cu telefonul și-am zis c-o să revin cu aparatul foto, dar au trecut câteva luni de-atunci și m-am întors abia ieri, când frunzișul acoperise o mare parte din fațadă.

Biserica iezuită St. Ignatius din Frankfurt

Ignatiuskirche se află la nr. 60 pe Gärtnerweg și e deschisă zilnic până la ora 18.00.
N-am reușit să aflu informații despre înălțimea turlei (probabil că scria în pliant, dar nu mi-am notat). 

Ajunsă pentru prima oară la Frankfurt și însoțită de Vio, o prietenă care locuiește în zonă, nici n-am început bine plimbarea prin oraș, că am observat un turn masiv din beton care se ridica deasupra copacilor, pe o stradă din apropiere. Ciudata arătare m-a atras ca un magnet, așa că am început să caut și restul clădirii, convinsă că o să găsesc o construcție industrială. Nu mi-a dat prin cap că acel turn era de fapt o clopotniță, fiindcă până atunci nu mai întâlnisem biserici atât de atipice și nici nu eram familiarizată cu arhitectura brutalistă (neluând în calcul blocurile comuniste). E drept, imensul edificiu te cam strivește, dar mie mi-a trezit și o grozavă fascinație.

Am primit niște ochelari fermecați :)

O broscuță pe care abia am zărit-o pe capitelul (?) unei clădiri din zona Domenii
 și care s-a dovedit fascinantă odată mărită cu ajutorul teleobiectivului.

Arhitectura m-a atras dintotdeauna și dintotdeauna m-am lamentat că nu știu să deosebesc stilurile arhitecturale. Am avut câteva tentative de a le studia pe net, dar pesemne că n-am dat peste articolele potrivite, fiindcă lucrurile au rămas la fel de misterioase ca la început. Ce-i drept, n-ai cum să înțelegi stilul neoromânesc citind articole în engleză, fiindcă e o arhitectură vernaculară, proprie spațiului românesc, plus că multe clădiri din București sunt un amestec de influențe stilistice. Nici nu m-a fericit soarta cu un prieten arhitect care să mă plimbe prin oraș și să-mi explice cărui stil îi aparține cutare sau cutare casă (și de ce). Abia anul trecut, la un tur Art Nouveau prin Constanța, ținut de formidabila Diana, am început să pricep care-i treaba cu stilurile astea arhitecturale și să deosebesc elementele ce țin de Art Nouveau, ba chiar și clădirile Art Deco. Așa că, atunci când m-am hotărât că e timpul să învăț mai multe, n-am pornit chiar de la zero.