O casă din București cu ornamente atipice

Până spre finalul anului trecut, nu intrasem niciodată pe strada Radu Boiangiu (oficial, Boiangiu Radu, dar sună ca naiba), deși am trecut de zeci de ori prin preajma ei. Casele de pe partea stângă a străzii sunt ceva mai retrase, iar din bulevardul Mihalache nu se observă nimic deosebit, care să te ademenească într-acolo. Așa că nu mică mi-a fost mirarea când, într-o zi de toamnă târzie, am descoperit la nr. 1A una dintre cele mai interesante case din cartierul Domenii. Cu ornamente atipice față de ce am mai văzut prin București, clădirea asta – din nefericire, părăsită – a avut asupra mea o misterioasă putere de atracție. Am făcut câteva poze cu telefonul și-am zis c-o să revin cu aparatul foto, dar au trecut câteva luni de-atunci și m-am întors abia ieri, când frunzișul acoperise o mare parte din fațadă.

Aici s-a păstrat vechea denumire a străzii – nu înțeleg de ce ordinea numelor a fost inversată între timp. 

Stilul în care e decorat exteriorul clădirii mi se pare fascinant, mai ales că diferă pe fiecare latură. Cel mai tare mă intrigă furnicile de pe fațadă, care, privite atent, nu mai par niște insecte, dacă nu cumva sunt trei care împart același cap (m-am gândit că ar putea avea legătură cu simbolurile masonice, dar e doar o presupunere). Sunt și câteva trompe-l'œil – favoritul meu e cel din fotografia de mai jos, pe ancadramentul în trepte aflat în spatele casei. Ancadramentele ascuțite de pe fațadă mă duc cu gândul la arhitectura orientală. Am reperat și Steaua lui David în centrul panoului pe care e trecut numele străzii, însă celelalte decorațiuni rămân misterioase. 

Mărturisesc că am observat acest trompe-l'œil doar când am prelucrat fotografia.

După prima vizită, am rămas cu impresia că pe fațadă sunt niște furnici, deși, la o privire mai atentă, nu prea arată a insecte.

O altă iluzie optică, pe fațada dinspre Radu Boiangiu

Aici se poate vedea mai bine Steaua lui David.

Ieri am observat și paratrăsnetul de pe acoperiș, pe care e însemnat probabil anul construcției, 1937. L-am pozat din spate, fiindcă în față abia se putea zări prin coroana arborilor. Forma lui mi se pare foarte interesantă, mă întreb ce anume simbolizează. Pare un stindard care flutură în vânt, deși cele două cozi mă duc cu gândul la o cometă (sau la Buna Vestire). Nu poate fi drapelul Israelului, fiindcă steaua are cinci colțuri, iar statul a fost creat în 1948. Ar putea avea legătură cu steaua de pe drapelul american sau poate chiar cu Blue Star Flag? Dar să nu merg prea departe cu presupunerile.

Singura informație despre clădire am găsit-o pe paratrăsnet, unde apare anul 1937.

Sunt tare curioasă cine este arhitectul, nu i-am observat numele pe fațada clădirii. De altfel, mi-aș dori să aflu și istoria casei și a celor care au locuit acolo. Pe net n-am dat de urma ei, oare informațiile astea se pot afla din vreo arhivă? Cum spuneam, casa e părăsită, curtea e plină de gunoaie (peste maldărul de crengi și alte rămășițe, trona și o pălărie de modă veche), iar în stânga curții, în fund, unde abia poți zări ceva prin împletitura de plasă și iederă, am observat niște saltele și haine agățate la uscat, semn că acolo și-au găsit adăpost niște boschetari. Spre Intrarea 1 Mai se află și cea mai frumoasă ușă a casei, din lemn sculptat (vârful i se poate vedea în poza de mai jos, restul e greu de deslușit, chiar și cu ochiul lipit de gard).

P.S.: Boiangiul (din cuvântul turcesc „boyacı”) este un meseriaș care se ocupă cu vopsitul lânii și al țesăturilor.

Mă întreb ce încăperi se ascund dincolo de această ușă. Intrările în casă nu par forțate.

Cei patru stâlpi subțiri pe care se sprijină ancadramentul ferestrei au patru modele diferite,
dar în poză am putut surprinde doar trei.